Cresterea dirijata a pestilor este o indeletnicire foarte veche insa de o certa actualitate,avand in vedere faptul ca asigurarea necesarului de hrana pentru o populatie umana in continua crestere este o problema de nerezolvata ,iar trei sferturi din suprafata globului este acoperita cu apa.Cresterea pestilor are o traditie de aproximativ 4.000 de ani.Aceasta a luat nastere in China ,datorita dorintei unui impareat de a avea asigurat peste in mod constat.Se considera ca tehnicile de mentinere a pestilor in helesteie au fost dezvoltate de pescarii chinezi ,care isi pastrau capturile suplimentare vii,incosuri introduse in rauri sau in mici spatii indiguite pe o latura a albiei raurilor.Cresterea si reproducerea pestilor in bazine naturale sau artificialea in ceput sa se practice din timpul dinastiei Yin (1400-1137 i.Hr.).Chinezii care au emigrat spre tari Ale Asiei de sud-est au dus probabil cu ei cunostiintele legate de cresterea pestilor.Dintre ciprinide ,crapul are o istorie foarte veche.Unii considera ca inca inainte de anul 2000 I.Hr.,cresterea acesti specii era dirijata de catre om.

In primul tratat de acvacultura ,ce dateaza din anul 475 i.Hr.,Fan Li descrie pentru prima data 'bataia' crapului si aprecizeaza drept o afacere profitabila cresterea acestei specii in captivitate.Din insemnarile Aristotel si Plinius reiese ca atat grecii cat si romanii cunosteau bine acesta specie. Cipricultura este acea ramura a acvaculturii care se ocupa nu numai cu cresterea crapului ci si a celorlate specii din familia Cyprinidae. Imporatnta cipriculturii rezida din numarul mare de specii (Cyprinus carpio,Carassius auratus gibelio,Ctenopharingodon idella,Hypophthalnichtys molitrix,Aristichtys nobilis,Mylophatyngodon piceus),care valorifica resursele trofice acvative foarte variate si le transforma in carne usor asimilabila,cu continut ridicat de proteina ,care poate fi consumata de om.In acest fel ,cipricultura contribuie la dezvoltatea complexa a agriculturii in ansamblu,sporind resursele alimentare.In multe tari ,ciprinidele servesc drept principala sursa de proteina ieftina pentru combatarea subnutritie,produsele obtinute de la acestea avand aminoacizi esentiali care sunt adesea absenti din subtituentii proteici de natura vegetala.Unele specii de ciprinide ,cum ar fi pestii fitoplanctonofagi(crapul argintiu) sau zooplanctonofag(crapul marmorat) , se hranesc cu organisme microscopice , care nu pot fi utilizate de catre om.Alte specii de ciprinide (cars,lin) se constituie ca adevarati sanitari ai bazinelor acvatice consumand printre altele si detritus(substanta organica in descompunere).Amurul alb este un ciprinind care transforma macroflora acvatica in carne de epste usor asimilabila si bogata in proteina,iar amurul negru valorifica foarte eficient molustele acvatice.Datorita spectrului foarte larg de resurse trofice acvatice consumate de ciprinide ,crestea acestora in policultura devine foarte ieftina , si accesibila tuturor.

Ciprinidele se cresc aproape pe toate continentele, in zonele tropicale ,subtropicalesi temperate.Crapii din complexul chinezesc (crapul argintiu,amurul alb,crapul mamorat)se crescc in Asia , Europa si  America de Nord, inprincipal in sistem semiintensiv, dar si in sistem extensiv ( in Asia) si intensiv (in Europa),in urmatorul articol vom descrie ambelke sisteme.Crapul comun(Cyprinus carpio)se creste in Asia , Europa , America de Nord si America de Sud,in principal in sistem intensiv si semiintensiv. In Asia se mai creste in sistem intensiv un ciprinind cunoscut sub numele de crap indian(Labeo rohira).

Continentul asiatic este cel care furnizeaza cea mia mare cantitate de produse ciprinicole , iar China este tara care se detaseaza net de celelate tari ale lumii, din acest punct devere.Astfel conform statiscilor FAo pentru anul 1999, productia totala de ciprinide s-sa cifrat la 15.077.720 tome , 11.966.140 tone fiind asigurate de China (cca. 80%) .In acelasi an productia mondiala de ciprinide a fost de 15.659.240 tone , la acesta Europa a contribuit cu 297.928 tone.

In Romania in ultimii ani productia de ciprinide a cunoscut un regres continuu, ca de altfel toata productia piscicola .  Astfel ,daca in 1989 productia de ciprinide se cifra la 64.229 tone , in anul 1999 acesta a ajuns numai la 12.787 ton. Aceasta scadere a productie a fost insotita de o cresterea continua a importurilor de produse piscicole , ceea ce insemna ca piata libera a sanctionat,odata cu tranzitia spre capitalism , activitatile manageriale invhechie ale producatorilor autohtoni.