Crapul se hraneşte scurmând fundul apei până la o adâncime de 20 de centimetri. Meniul de bazâ este format din larve, viermi, raci, scoici, plante etc.
In primii ani de viaţă crapul se hrăneşte intens cu larve, purici de baltă, vegetatie acvatică, melci etc. După ce creste, din cauza necesarului mai mare de proteine, incepe sa consume cantitati mai mari de raci, scoici iar în unele cazuri (bălti sarace in scoici si raci) nu ezita sa mănânce peştişori şi chiar broaşte.
În mod normal un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutăţii sale.
Modul de hrănire al crapului a fost foarte mult studiat de pescarii de crap si nu degeaba, cunoşterea acestui lucru ne poate ajuta sa facem monturi mai bune.
Atunci când se hrăneşte, crapul umblă pe fundul apei cu partea pectorală atingând substratul, această parte pectorala, pieptul, este plin de senzori care-i dau pestelui informatii despre cum este substratul, despre locul in care se află etc. Când găseşte ceva de mâncare primul contact (fizic, excludem acum partea chimică a recepţiei şi recunoaşterii hranei) este luat cu mustăţile, aceste mustăţi sunt un complex de senzori deosebit de fini, prin simpla atingere crapul stie dacă acel lucru este bun sau nu de mâcat. Dacâ hrana este acceptata gura se întinde ca o trompă, larg deschisă iar gura execută o mişcare de pompare (aspiratie) astfel încât ceea ce se află pe fundul apei împreună cu apa din jur sunt absorbite rapid, urmează contactul tactil cu limba, aici se decide dacă ceea ce a fost aspirat se reţine sau se elimina, eliminarea se face printr-o pompare inversă puternică. Dacă hrana a fost acceptată este impinsă de limba înspre gât unde este intampinată de dinţii faringieni care sfaramă hrana inainte de a fi inghiţită. Boabele de proumb uscat pot fi sparte cu uşurinţă cu aceşti dinţi faringieni.

Crapul ajunge la maturitate sexuală la 2-3 ani.